„Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice."
Garabet Ibrăileanu (1871-1936), critic literar, eseist, traducător şi romancier, a fost profesor de istoria literaturii la Universitatea din Iaşi, dar şi redactor al revistei „Viaţa românească” între anii 1906 şi 1930. Acest teoretician şi promotor al criticii literare ştiinţifice a avut o mare influenţă asupra literaturii române din primele decenii ale secolului al XX-lea. „Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia «intoxicării» sentimentale este perfectă şi insesizabilă. Nu există nimic fără semnificaţie în gesturi, atmosferă, cuvinte, pe scurt, în detalii. Excelent analist, Ibrăileanu e şi un observator exact şi plin de umor. (…) Acest roman discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. Ici-acolo, câte un rid, mai ales de natură lexicală. ” Nicolae Manolescu
„Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice."
Garabet Ibrăileanu (1871-1936), critic literar, eseist, traducător şi romancier, a fost profesor de istoria literaturii la Universitatea din Iaşi, dar şi redactor al revistei „Viaţa românească” între anii 1906 şi 1930. Acest teoretician şi promotor al criticii literare ştiinţifice a avut o mare influenţă asupra literaturii române din primele decenii ale secolului al XX-lea. „Adela e, poate, întâiul nostru roman de observaţie exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generaţia lui Eliade, Holban, Şuluţiu sau Blecher. (…) Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia «intoxicării» sentimentale este perfectă şi insesizabilă. Nu există nimic fără semnificaţie în gesturi, atmosferă, cuvinte, pe scurt, în detalii. Excelent analist, Ibrăileanu e şi un observator exact şi plin de umor. (…) Acest roman discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. Ici-acolo, câte un rid, mai ales de natură lexicală. ” Nicolae Manolescu
Validate your login