Bal la contele d'Orgel

Un sot excentric si obsedat de aparenta, o sotie descendenta a Josefinei Bonaparte, crescuta in decorul exotic al Insulei Martinica, si un iubit introvertit formeaza un triunghi conjugal atipic cu care Radiguet se joaca cu dezinvoltura. Totul sta sub semnul carnavalescului, al deghizării si al balului mascat. Totul e un joc fin intre iluzie socială si psihism freudian. Imaginea unei mame rigide se suprapune subtil peste aceea a iubitei intangibile, iar contele d'Orgel isi inseala sotia din datorie, iubind-o numai in masura in care aceasta este dorita si de ceilalti. "Roman de iubire casta, la fel de scabros ca si romanul cel mai putin cast." (Raymond Radiguet)