„Ca la toti marii melancolici, realul e si pentru Soviany intr-o masiva hemoragie de substanta; iar textele lui sint incercari disperate de oprire sau macar de compensare a ei. Si tot din excesul atrabilar ii vine lui Soviany si reflexul thanatofor – adica asocierea imediata a oricarei gesticulatii cu semantisme funebre. Spus simplu, la orice s-ar gindi, Soviany se gindeste de fapt la Moarte.” (Radu Vancu)
„Omul e vulnerabil, apasat de viata (…) Important e ce face Soviany, ca poet, din aceasta conditie a vulnerabilitatii, care e a noastra, oricind, oriunde… Uimitoare imi pare capacitatea lui de a scoate, din esec si din trauma, din angoasa si disperare, o poezie puternica in fiecare vers, aparent atit de simplu si atit de tranzitiv.” (Daniel Cristea-Enache)