Odată cu Petrarca, în poezia occidentală se naşte subiectivitatea. Iată la ce a dus revoluţia sa copernicană: la analizarea profunzimilor psihicului, a angoaselor sufleteşti, a dubiilor legate de viaţa prezentă şi viitoare. Petrarca nu avea la dispoziţie categoriile analizei psihologice; el folosea categoriile filozofiei morale. Faptul de a fi internalizat vinovăţia, de a fi făcut, în mod creştin, din dorinţa erotică un păcat a fost pasul necesar pentru ca poezia să poată părăsi teritoriul aparenţelor şi al comportamentelor codificate şi să poată săpa în regatul obscur al subiectivităţii.
Am putea spune că o trăire religioasă neliniştită şi, în anumite momente, sfâşietoare stă la originea laicismului lui Petrarca. În felul său, şi el era un realist. Şi pentru el, ca şi pentru Dante, literatura era un instrument de cunoaştere.
Am putea spune că o trăire religioasă neliniştită şi, în anumite momente, sfâşietoare stă la originea laicismului lui Petrarca. În felul său, şi el era un realist. Şi pentru el, ca şi pentru Dante, literatura era un instrument de cunoaştere.