Capitalism de cumetrie

„Articolele au greutate deplina, de la coaja pina in miez. Scrise intr-un stil incisiv si reflexiv, te determina sa distingi intre forma si adresa umorului, ironiei, parodiei, pastisei. Teatrul operatiunilor de gindire si expresie ramine o trasatura constanta a acestor «texte» publicistice scris-rostite cu verva unui extrem-modernist intors la clasicii Creanga si, mai cu seama, Caragiale. Dintr-o postura privilegiata prin merite proprii, Tepeneag e «contra» ordinii puterii de orice fel. Isi trateaza subiectele – culturale, sociale, politice, morale – cu adevarat interesant si provocator. Spune, intr-un mod singular, nu doar lucrurilor, ci si persoanelor pe nume. Fireste, date fiind atributele morale si artistice ale scriitorului, este problematica identificarea cititorului – vizat si avizat – cu personalitatea sa literara si istorica. Procuror si avocat, intr-un recurs sine die, in publicistica el intelege si practica libertatea conditionata doar de libertate. Patosul febricitant al ironiei (dar si al autoironiei) racoritoare are multa acoperire, deopotriva de scandaloasa si convingatoare, ca sa se angajeze intr-un mod polemic si chiar pamfletar, devastator si edificator, tinind strins si destins, cu umor, ideea.” (Marian Victor Buciu)