„Mare dar să poți avea
Suflet geamăn lângă tine
Să te-ajute să separi
Ce e rău de ce e bine."
Într-un caz documentat de doi jurnaliști, Matei Vișniec imaginează o continuare a poveștii Capra cu trei iezi, în care radiografiază sufletele personajelor: Lupul pare a se căi pentru fapta lui, Capra e cuprinsă de remușcări, Iedul cel mic e năpădit de coșmaruri.
Își face însă apariția un nou personaj: văduva Lupului bate la ușa mamei îndurerate pentru a-și vindeca împreună rănile. Capra și Iedul cel mic au nevoie de alinare, dar și sufletul plin de îndoială, iar intențiile reale ale Cumetrei Lupoaice sunt greu de înțeles.