''Critica nu va mai fi cercetare a structurilor formale cu valoare universala, ci ancheta istorica asupra evenimentelor care ne-au facut sa ne constituim astfel incit sa ne putem recunoaste ca subiecti a ceea ce facem, gindim si spunem. Ea nu cauta sa faca posibila o metafizica devenita, in sfirsit, stiinta; ci sa lanseze, inca o data, cit mai departe si cit mai larg cu putinta infinitul travaliu al libertatii.
Dar ca sa nu fie vorba doar de o simpla afirmatie sau de un vis gol de libertate, mi se pare ca aceasta atitudine istorico-critica trebuie sa fie si una experimentala. Vreau sa spun ca acest travaliu efectuat la propriile noastre limite trebuie pe de o parte sa deschida un domeniu de anchete istorice si, pe de alta parte, sa se supuna la proba realitatii si a actualitatii, in acelasi timp pentru a surprinde punctele in care schimbarea este posibila si de dorit, si pentru a determina forma precisa care se cuvine data acestei schimbari. Ceea ce este totuna cu a spune ca aceasta ontologie istorica a noua insine trebuie sa-si abata privirile de la orice proiect care se pretinde global si radical. Caci, de fapt – si stim asta din experienta –, pretentia de a evada din sistemul actualitatii pentru a oferi programe de ansamblu pentru edificarea unei altfel de societati, a unui alt mod de a gindi, a unei altfel de culturi, a unei viziuni superioare asupra lumii n-a dus, in realitate, decit la o continuare a celor mai nefaste traditii.
Voi caracteriza, prin urmare, ethos-ul filosofic propriu ontologiei istorice a noua insine ca o punere istorico-practica la incercare a limitelor pe care ne sta in putinta sa le depasim, si deci ca un travaliu de noi insine asupra noua insine, ca fiinte libere.'' (Michel Foucault)
Dar ca sa nu fie vorba doar de o simpla afirmatie sau de un vis gol de libertate, mi se pare ca aceasta atitudine istorico-critica trebuie sa fie si una experimentala. Vreau sa spun ca acest travaliu efectuat la propriile noastre limite trebuie pe de o parte sa deschida un domeniu de anchete istorice si, pe de alta parte, sa se supuna la proba realitatii si a actualitatii, in acelasi timp pentru a surprinde punctele in care schimbarea este posibila si de dorit, si pentru a determina forma precisa care se cuvine data acestei schimbari. Ceea ce este totuna cu a spune ca aceasta ontologie istorica a noua insine trebuie sa-si abata privirile de la orice proiect care se pretinde global si radical. Caci, de fapt – si stim asta din experienta –, pretentia de a evada din sistemul actualitatii pentru a oferi programe de ansamblu pentru edificarea unei altfel de societati, a unui alt mod de a gindi, a unei altfel de culturi, a unei viziuni superioare asupra lumii n-a dus, in realitate, decit la o continuare a celor mai nefaste traditii.
Voi caracteriza, prin urmare, ethos-ul filosofic propriu ontologiei istorice a noua insine ca o punere istorico-practica la incercare a limitelor pe care ne sta in putinta sa le depasim, si deci ca un travaliu de noi insine asupra noua insine, ca fiinte libere.'' (Michel Foucault)