Inginerul Mihai Rogai impartaseste de doua decenii drama emigrantilor romani. Fara a fi insa un ratacitor, Mihai a ajuns un pribeag. Din fericire nu unul politic, ci economic, care- si permite macar o data pe an sa- si potoleasca dorul de tara. Un pribeag care nu- si uita radacinile si ale carui vise se petrec intotdeauna in Romania. Spre deosebire de alti dezradacinati din emigratia romaneasca, Mihai Rogai nu- si calomniaza propriul popor, nu- l dispretuieste. Stie si simte ca, daca ar face- o, e ca si cum i- ar da o palma mamei sale. Exilul sau emigratia nu i- au schimonosit sufletul, dimpotriva. De departe, din Germania, Mihai Rogai continua sa fie roman si intelege sa- si apere dupa puterile sale obarsiasi vatra, in timp ce cativa sclifositi autointitulati oameni de cultura se chinuiesc s- o spurce.
Lui Mihai Rogai nu-i este rusine ca este roman. De aceea, intre Mihai Rogai si alti romani din strainatate care incearca sa-si uite limba, se autoizoleaza si isi boteaza copii cu nume de import, este o distanta ca de la zenit la nadir.