Cimitirul de piane imbina povestea adevarata a maratonistului Francisco Lázaro cu o fictiva cronica de familie, in care legatura tata‑fiu ocupa locul principal. Familia Lázaro detine un atelier de timplarie in cartierul muncitoresc Benfica din Lisabona, iar in spatele cladirii se intinde cimitirul de piane, un loc misterios si magic, refugiu al visatorilor si al indragostitilor orasului. Povestea este narata din doua perspective insolite: a tatalui lui Francisco Lázaro, in ziua in care i s‑a nascut fiul si in ziua in care moare, si a lui Francisco insusi, in timpul maratonului de la Stockholm din 1908. Este o poveste violenta si tandra, amuzanta si emotionanta, cu o constructie originala si oferind o perspectiva profunda asupra relatiilor de familie. Cimitirul de piane l‑a consacrat definitiv pe Peixoto ca lider al generatiei sale si unul dintre scriitorii cei mai valorosi pe scena literara internationala.
„Scriu din ce in ce mai mult in cheie realista. Dar realismul nu inseamna azi exact ce insemna acum douazeci de ani. Pentru mine inseamna ca ma refer la lucruri reale, dar nu sint sigur ca ele sint si realiste, fiindca nici realitatea nu e mereu realista. Cind scrii un roman incerci sa creezi un fel de alchimie care sa produca viata. Cind a fost intrebat ce-si propune sa faca in cartile lui, Hemingway a spus ca incearca sa-l faca pe cititor sa-si aminteasca lucrurile pe care le citeste ca si cum le-ar fi trait pe pielea lui. Si mi se pare un scop foarte bun, asta incerc sa fac si eu, cu constiinta faptului ca limba e un material cu o viata proprie, iar scriitorul incearca sa traduca realitatea intr-o alta lume, facuta din cuvinte, care traieste dupa regulile sale.” (José Luís Peixoto)
„Scriu din ce in ce mai mult in cheie realista. Dar realismul nu inseamna azi exact ce insemna acum douazeci de ani. Pentru mine inseamna ca ma refer la lucruri reale, dar nu sint sigur ca ele sint si realiste, fiindca nici realitatea nu e mereu realista. Cind scrii un roman incerci sa creezi un fel de alchimie care sa produca viata. Cind a fost intrebat ce-si propune sa faca in cartile lui, Hemingway a spus ca incearca sa-l faca pe cititor sa-si aminteasca lucrurile pe care le citeste ca si cum le-ar fi trait pe pielea lui. Si mi se pare un scop foarte bun, asta incerc sa fac si eu, cu constiinta faptului ca limba e un material cu o viata proprie, iar scriitorul incearca sa traduca realitatea intr-o alta lume, facuta din cuvinte, care traieste dupa regulile sale.” (José Luís Peixoto)