"60 de meditatii despre tot ce vrei si ce nu vrei: despre oglinda, despre trezitul dimineata, despre unicitate, despre destin, despre greseala, actor sau uzura; despre teritoriul lui ""cah"", despre nemurirea sufletului, despre minciuna, prostie sau servicii secrete; despre batranete, tehnica, comunism; despre ce inseamna sa-ti alegi viata; despre uniforma si grade, despre simbolismul orientarii, despre...
Deja cu Crase banalitati metafizice, aparuta la Humanitas in 2004, Alexandru Dragomir a adus in filozofia romaneasca un aer de prospetime pe care nu il mai intalniseram de la Noica incoace. Acest nou volum, scos la lumina de Gabriel Liiceanu din puzderia celor peste 100 de caiete care alcatuiesc ""arhiva Dragomir"", ne incanta iar prin stralucirea unei minti formate in anii '40 in contact direct cu personalitatea lui Heidegger. Atentie, insa! Dragomir nu face asociatii speculative impresionante de tip eseistic in marginea unei teme care il provoaca inspre o ""idee"" originala. El vrea sa vada ce anume aflam daca suntem dispusi sa trecem dincolo de aparenta tocita a obiectelor familiare. Ceea ce il preocupa pe el este extra-ordinarul lucrurilor ordinare, intelesul ascuns al obiectelor si intamplarilor umile care ne inconjoara si care, inconjurandu-ne clipa de clipa cu sub-intelesurile lor, ne alcatuiesc viata, terminand prin a fi, tocmai ele, cele mai importante. Sub ochii nostri, in urma acestor ""exercitii"" atat de unitare in formidabila lor varietate, se contureaza teritoriul vast al unei filozofii domestice."
Deja cu Crase banalitati metafizice, aparuta la Humanitas in 2004, Alexandru Dragomir a adus in filozofia romaneasca un aer de prospetime pe care nu il mai intalniseram de la Noica incoace. Acest nou volum, scos la lumina de Gabriel Liiceanu din puzderia celor peste 100 de caiete care alcatuiesc ""arhiva Dragomir"", ne incanta iar prin stralucirea unei minti formate in anii '40 in contact direct cu personalitatea lui Heidegger. Atentie, insa! Dragomir nu face asociatii speculative impresionante de tip eseistic in marginea unei teme care il provoaca inspre o ""idee"" originala. El vrea sa vada ce anume aflam daca suntem dispusi sa trecem dincolo de aparenta tocita a obiectelor familiare. Ceea ce il preocupa pe el este extra-ordinarul lucrurilor ordinare, intelesul ascuns al obiectelor si intamplarilor umile care ne inconjoara si care, inconjurandu-ne clipa de clipa cu sub-intelesurile lor, ne alcatuiesc viata, terminand prin a fi, tocmai ele, cele mai importante. Sub ochii nostri, in urma acestor ""exercitii"" atat de unitare in formidabila lor varietate, se contureaza teritoriul vast al unei filozofii domestice."