De bună seamă, însușirea cea mai nocivă a revoluțiilor nu constă atât în potențialul lor distructiv, anarhic – dezvăluit, iată, cu hărnicie și azi în 2018, de dezlănțuirile vestelor galbene pariziene – cât în reversul devenirii lor tiranice. Și merită știut că nu contrarevoluțiile generează, cum s-ar crede, tiranie ci – vremelnic sau statornic – metamorfozele revoluțiilor înseși. Astfel, miile de execuții din Franța anilor 1793-94 ori de deportări dictate după 1851 au survenit la doar câțiva ani de la izbucnirea respectivelor revoluții, așa după cum nenumăratele asasinate din Rusia sovietică nu s-au datorat răbufnirilor contrarevoluționare ale vreunui general alb filo-țarist, ci lui Stalin, moștenitorul persistentei revoluții bolșevice.
Considerentele acestea explică deficitul de credibilitate al profesioniștilor de azi ai platformelor ostentativ insurecționale.
Care să fie, bunăoară, țelurile politice ultime ale spadasinilor devizei sau mișcării #rezist? Înainte de a le cunoaște, urmărindu-le orientarea, ne întâmpină spectrul obsesiv pomenitului stat paralel. (Autorul)
* * *
Sergiu Pavel Dan s-a născut în Blaj, la 27 iunie 1936. Urmează liceul și Literele la Cluj unde, după câțiva ani ca profesor secundar, își începe cariera universitară în martie 1964. Lucrările sale atestă o statornică înclinație spre sinteză, trăsătură constatabilă de la Proza fantastică românească (1975), teza sa de doctorat, premiată de Academia română, până la ultimele-i realizări editoriale.
Dintre numeroasele referințe critice în ceea ce-l privește, notabilă e bunăoară aprecierea profesorului Louis Vax din Lyon care, în Les chefs-d'oeuvre de la littérature fantastique (1979), socotește sistemul românului Sergiu Pavel Dan drept „clasifica-rea cea mai meticuloasă pe plan mondial a motivelor literaturii fantastice”, precum și opinia ilustrului eseist N. Steinhardt, care, în Escale în timp și spațiu (1987), consideră Visul lui Scipio. Istoria Romei ca poveste filosofică o anamneză ce „se înscrie fără ostentație, dar cu cinste pe o listă glorioasă unde figurează Montesquieu, Gibbon, Mommsen, Toynbee”.
De același autor: Proza fantastică românească, Editura Minerva, colecţia „Momente şi Sinteze”, 1975 (Premiul Academiei Române); Spiritul Romei (O privire comparativă asupra gândirii politice şi faptei unui popor), Editura Dacia, 1979; Visul lui Scipio. Istoria Romei ca poveste filosofică, Editura Dacia, 1983; Roumanie fantastique (în colaborare cu A.B. Gordon), Collection „Idées... et autres”, Bruxelles, 1983; Versiunea românească, două prefeţe şi notele la cele două ediţii ale romanului Woodstock sau Regalistul de Sir Walter Scott, ediţia întâi în 1993 (472 p.); ediţia secundă revăzută şi adăugită în 2004, ambele apărute la Editura Dacia; Fiul Craiului şi spânul, eseuri, Editura Dacia, colecţia „Discobolul”, 1998; Povestirile în ramă. Ipostaze universale şi româneşti ale unei structuri, Editura Paralela 45, Colecţia „Deschideri”, 2001; ediţia a doua în 2003; Feţele fantasticului. Delimitări, clasificări şi analize, Editura Paralela 45, colecţia „Deschideri”, 2005; Republică şi uzurpare. Un eseu istorico-politic, Editura Dacia, 2007, colecţia „Alternative”; Cărările diversiunii, eseu, Editura Dacia, 2009, colecţia „Alternative” (Premiul pentru eseu al Comitetului Judeţean Cluj); Răstimpul dezlănţuirilor politice, Eseuri istorice, Editura Ecou Transilvan, 2012; Învolburări şi vremuieli politice, eseuri, Editura Şcoala Ardeleană, 2015; O istorie lucidă a Revoluţiei Franceze, Editura Şcoala Ardeleană, 2018.