Convorbiri cu un batrin reactionar ar fi fost, in opinia lui Octavian Paler, titlul potrivit pentru acest volum in care o emisiune de televiziune, o stire dintr-un ziar, o replica dintr-o carte sau fosnetul otetarilor din curtea casei ii prilejuiesc scriitorului comentarii nostalgice, atunci cind isi rememoreaza viata de „lup singuratic”, pline de sinceritate, atunci cind povesteste despre cartile sale, sau de ironie si mihnire, atunci cind vorbeste despre politica autohtona.
„In toate cartile lui Octavian Paler exista o voce multiplicata, un ego care se diminueaza voit, ca sa inregistreze alteritatea. Persoana intii singular nu este rezervata unui anumit narator; prin ea se exprima, pe rind, diferite identitati, proiectate si explorate de un scriitor care stie sa asculte. Cind interlocutorul lipseste, Octavian Paler si-l creeaza, dedublindu-se si purtind pasionante dialoguri interioare. Iata de ce ideea unui dialog consistent mi s-a parut a fi in spiritul operei sale. Autorul Autoportretului intr-o oglinda sparta avea multe de spus, si poate ca era timpul s-o faca in mod direct, fara medierea eseului sau haina fictionala a prozei. N-a fost nevoie de pledoarii si «diplomatie», de tatonari, reveniri si preparative speciale. Ne-am descoperit, dintr-odata, pe aceeasi lungime de unda: un clasic in viata, dar fara aere magisteriale, si un critic tinar care, inainte de a pune pe hirtie afirmatii si negatii rezolute, voia si vrea sa cunoasca.” (Daniel Cristea-Enache)