Laurentiu Ion construieste o voce lucida, care analizeaza – uneori cu ironie si umor, adesea fara mila – societatea in care traim, una cu un mare grad de manifestare a violentei si macinata de coruptie. Corporatia norilor este o epopee moderna a unui erou contemporan: barbat alb, singur, platitor de impozite, care lucreaza pentru un zeu puternic, dar distrugator de suflete, Corporatia. Vrea sa lupte impotriva Raului si actioneaza, dar isi striga tot mai tare neputinta, acceptand ca poate singura lui misiune este sa supravietuiasca in acest taram otravit, Romania, unde ANAF este un Charon care asteapta eroul la sfarsitul vietii sa plateasca pentru viata lui de artist independent, iar Guvernul, Hidra, in fata careia eroul contemporan se infiinteaza cu singura lui arma: tineretea. - Diana Geacar
Numai oamenii cu prea multa inima se tem ca nu iubesc indeajuns. Numai cei a caror inima e excesiv de autentica se tem ca va aparea o inteligenta artificiala care va iubi mai mult decat ei. Laurentiu Ion e din specia rara a celor cu exces de inima; iar poemele lui sunt documentele emotionante si atasante ale spaimei de neputinta de a iubi. Care e iadul, cum stim de la Dostoievski.
Corporatia norilor e documentarea acestui iad. Tot ceea ce nu se poate iubi e aici: de la politica la finante, de la corpuri falsificate de biotehnologii la identitati falsificate de ecrane. Insa e atata caldura si atata iubire in aceasta documentatie, incat rascumpara cu asupra de masura totul. Asa cum face intotdeauna poezia adevarata. - Radu Vancu