Criza constiintei europene 1680-1715

In Europa, oamenii destrama noaptea panza tesuta ziua. Se incearca alte fire, se pregatesc alte urzeli si in fiecare dimineata rasuna zgomotul razboaielor de tesut care fabrica, trepidand, lucruri noi. Europa n-a incetat deloc sa se supuna propriei sale legi, asprei sale legi. Inainte ca teoreticienii unei lumi care isi intemeia logica pe acceptarea libera a autoritatii sa-si fi incheiat nuantarea doctrinelor, alti teoreticieni denuntau pericolele, abuzurile, defectele aceleiasi autoritati si, combatandu-i excesele, ajungeau sa tagaduiasca in intregime valoarea conceptului ei. Astfel, pe ascuns, stradania cautarilor incepea iarasi. Sub aparentele calme, se nastea din nou nelinistea, lumea pornea din nou spre o alta fericire, spre un alt adevar. Nelinistitii, curiosii, mai intai huliti, persecutati sau ascunsi, ieseau la lumina, inaintau, deveneau celebri si isi reclamau rolul de calauze si de conducatori. Aceasta este criza de constiinta la care am asistat intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea." (Paul Hazard)