„Jan Willem e un traducător neerlandez care și-a pus întreaga viață în slujba promovării culturii române în Olanda și care, pentru serviciile sale, a fost decorat și de partea română, și de cea olandeză, la cel mai înalt nivel.
A studiat în România în cea mai întunecată epocă de dictatură comunistă, a cunoscut îndeaproape numeroși scriitori și oameni de cultură, dar și oameni simpli din toate mediile, cărora le face portrete memorabile. A fost urmărit de Securitate, întocmindu-i-se un dosar de mai multe sute de pagini.
A avut timp să învețe deplin, cu mare subtilitate, fețele ascunse ale limbii române, pe care-o vorbește perfect, fără accent, cu expresii idiomatice pe care nu mulți români le cunosc, încât nimeni n-ar bănui că nu este vorbitor nativ. Aceste cunoștințe, ca și cele de cultură și civilizație românească, i-au folosit la opera de traducere a multor scriitori români la edituri olandeze prestigioase. Cartea se citește ca un roman în care zeci de personaje trăiesc, vorbesc și acționează cu mare naturalețe, dar și ca o mărturie a unei perioade frământate din istoria României. Ultimul capitol pune față-n față cele două popoare, cel neerlandez și cel român, cu asemănările și deosebirile lor punctate cu mare finețe psihologică.
O autobiografie-roman-eseu în care Jan Willem Bos, familia sa și prietenii români și neerlandezi ni se-nfățișează-n fața ochilor cu mare naturalețe, convingător și veridic ca-ntr-o pictură de gen a unui maestru olandez.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU
Fotografia de pe copertă: covoare la uscat lângă Putna (1976) © Emanuel Tânjală
JAN WILLEM BOS s-a născut în 1954 în Olanda. Este traducător, translator, scriitor, lexicograf și ziarist. A studiat limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam și Literatura Comparată la Universitatea din Illinois (SUA). Între 1982 și 1984 a fost lector de neerlandeză la Universitatea din București. A tradus peste 35 de volume (proză, poezie, teatru) din română, printre care O moarte care nu dovedește nimic de Anton Holban, Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale și trilogia Orbitor a lui Mircea Cărtărescu, primele două volume fiind nominalizate pentru Premiul European pentru Literatură. A publicat în jur de 150 de articole și zece cărți despre România. În 2009, a publicat „Verdacht“: Mijn Securitatedossier, care a apărut în 2013 în română la Editura Trei ca „Suspect“: Dosarul meu de la Securitate (traducere din neerlandeză de Alexa Stoicescu). În 2011, i-a apărut Mijn Roemenië („România mea“), publicată într-o serie de „declarații literare de dragoste“. A publicat un Dicționar juridic și economic neerlandez–român și român–neerlandez (ediția a II-a, 2012), este coautorul Marelui dicționar neerlandez–român (ediția a II-a, 2014) și autorul Marelui dicționar român–neerlandez (2010). În 2018, a fost decorat de președintele României cu ordinul „Meritul Cultural“ în grad de mare ofițer. În 2019 a primit premiul Martinus Nijhoff pentru traduceri, cel mai important premiu pentru traducere literară din Olanda.