De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în "bancul de heringi", de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalam cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.
Prima concluzie a acestei cărţi este: Vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii? (Gabriel Liiceanu)
Prima concluzie a acestei cărţi este: Vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii? (Gabriel Liiceanu)