Vizitarea monumentelor antice ii prilejuieste autorului meditatii asupra istoriei, asupra trecerii iremediabile a timpului si asupra fragilitatii omului. Trecute prin filtrul memoriei afective si al emotiilor livresti, peregrinarile lui Paler prin Egipt, Grecia si Italia se elibereaza de impresiile mai putin placute ale voiajului in realitatea imediata, constituindu-se in tot atitea trepte simbolice catre sine.
„Ceea ce atrage atentia de la bun inceput in cartile lui Octavian Paler, ca o nota particulara ireductibila, este obsesia etica, intentia programatic marturisita de a cauta in cultura sensuri existentiale majore, detalii semnificative privind destinul eroic al intelectualului. Trecute prin filtrul memoriei afective si al emotiilor livresti, popasurile in Egipt, Grecia si Italia se purifica de toate impresiile neplacute ale voiajului in realitatea imediata, ca tot atitea trepte simbolice catre sine.
Prin locurile pe unde a umblat, Paler nu s-a lasat cucerit decit de esente, asemeni unui vizitator instruit cu temperament inflacarat de devot, invatat sa-si disciplineze emotiile. Farmecul perisabilului nu i-a atins sufletul. Sensibilitatea sa a vibrat in schimb la altfel de lucruri, mai trainice, sapate adinc in piatra: piramidele, sala hipostila, chiliile de la Meteora, podurile si cladirile din Florenta.” (Antonio Patras)
„Ceea ce atrage atentia de la bun inceput in cartile lui Octavian Paler, ca o nota particulara ireductibila, este obsesia etica, intentia programatic marturisita de a cauta in cultura sensuri existentiale majore, detalii semnificative privind destinul eroic al intelectualului. Trecute prin filtrul memoriei afective si al emotiilor livresti, popasurile in Egipt, Grecia si Italia se purifica de toate impresiile neplacute ale voiajului in realitatea imediata, ca tot atitea trepte simbolice catre sine.
Prin locurile pe unde a umblat, Paler nu s-a lasat cucerit decit de esente, asemeni unui vizitator instruit cu temperament inflacarat de devot, invatat sa-si disciplineze emotiile. Farmecul perisabilului nu i-a atins sufletul. Sensibilitatea sa a vibrat in schimb la altfel de lucruri, mai trainice, sapate adinc in piatra: piramidele, sala hipostila, chiliile de la Meteora, podurile si cladirile din Florenta.” (Antonio Patras)