“Topîrceanu a fost una din voluptăţile literare ale adolescenţei mele. Un perfect dozaj de mesteşug, emotivitate şi ironie, rezumat graţios al unei Românii belle-epoque, aşa cum îmi place să mi-o imaginez: cu răgazuri civilizate, îndrăzneli citadine şi candori rurale. Se spune, mereu, că poezia lui Topîrceanu este minoră. Se poate.
Dar există un minorat sfâşietor al fiecărui fragment de viaţă, dacă îl privim pe fundalul monumental al celor două-trei evenimente majore de care nu scapă nimeni. Majoră cu adevărat e, în fond, numai moartea. Restul e zbaterea minoră a cotidianului, materia trecătoare a unei trecătoare umanităţi. Cu alte cuvinte, restul e Topîrceanu…” (Andrei Pleşu)
Dar există un minorat sfâşietor al fiecărui fragment de viaţă, dacă îl privim pe fundalul monumental al celor două-trei evenimente majore de care nu scapă nimeni. Majoră cu adevărat e, în fond, numai moartea. Restul e zbaterea minoră a cotidianului, materia trecătoare a unei trecătoare umanităţi. Cu alte cuvinte, restul e Topîrceanu…” (Andrei Pleşu)