Embrionul si sufletul lui la sfintii Parinti si in izvoarele filozofice si medicale grecesti (secolele VI i.Hr.–V d.Hr.)

De cateva decenii embrionul e in inima actualitatii si a dezbaterilor contemporane. De secole dreptul la viata, atat inainte, cat si dupa nastere, parea un fapt castigat. Legalizarea avortului a repus in discutie acest drept la viata inainte de nastere, facand sa para ca embrionul are un statut diferit inainte si dupa data de la care nu se mai poate practica avortul. Ce anume diferentiaza un embrion de un conglomerat de celule? Trebuie oare sa consideram ovulul uman fecundat drept un animal (experimentarea pe un animal nepunand aceleasi probleme etice), sau chiar drept o planta? Ce anume este o fiinta umana? Din care moment anume trebuie ea considerata ca atare? Exista criterii observabile ale unei schimbari de statut intre conceptie si nastere? Iata intrebari foarte actuale. Daca privim la ceea ce se spunea despre aceasta chestiune in primele secole ale istoriei crestinismului, ne dam seama ca se puneau exact aceleasi intrebari. Or in acea epoca oamenii reflectau deja cel putin de cateva sute de ani asupra acestor intrebari, ceea ce insumeaza cel putin doua mii sase sute de ani de reflectie asupra embrionului. Merita deci osteneala sa vedem cum anume au pus primii crestini aceste intrebari, seculare deja pe vremea lor, si sa vedem in ce masura crestinismul a dat raspunsuri specifice si daca aceste raspunsuri ne pot ajuta in dezbaterea actuala. Marie-Helene Congourdeau