Eminescu și credința

Mă bucur că prietenul Răzvan Codrescu reeditează în acest volum textele pe care le-a dedicat de-a lungul anilor lui Eminescu. Este – cum altfel? – anacronic. Dar nu ar fi nici prima și, sper, nici ultima dată. Răzvan Codrescu, nu mă sfiesc să o spun, este unul dintre cei mai buni mânuitori ai limbii române la ora actuală, un reprezentant al speciei din ce în ce mai rare a vorbitorilor și scriitorilor de română în deplină cunoștință de cauză. Cine vrea, dintre tineri, să învețe, să îl citească! Tot. Nu trebuie să fie de acord cu opțiunile lui politice sau de alt fel, așa cum nu trebuie să fii conservator ca să îți placă Eminescu. În plus, Răzvan Codrescu produce proba unei excelente orientări în trecut și imediat, un fapt care asigură un anumit fel de luciditate care nu eșuează în cinism. Cunoaște prea multe pentru a se amăgi și are destule speranțe pentru a nu deznădăjdui. Un teolog practic al istoriei. Ce mai, eminescian durch und durch! (Radu Preda)