„O adolescentă inteligentă şi solitară, atrasă de literatură şi de nori, Clara, care îşi doreşte să devină scriitoare, adoarme şi se trezeşte nu chiar gândac, ca personajul lui Kafka, dar ceva asemănător şi anume o femeie obişnuită, doamna Ionescu. Acest dezastru al unei vieţi, pe care nu-l observă şi nu-l deplânge nimeni, este subiectul tulburătorului roman Emoţia, scris de mereu surprinzătoarea prozatoare şi traducătoare Mirela Stănciulescu.
Mulţi oameni din vremea noastră adorm la fel, adică au un moment de neatenţie în biografia lor, şi se trezesc transformaţi iremediabil în indivizi prozaici. Clara însă îşi aminteşte la un moment dat, ca pe o frântură de melodie, trăirea din adolescenţă şi face imposibilul pentru a redeveni ea însăşi.
Romanul este admirabil scris (cum nu prea se mai scrie azi). Autoarea foloseşte parcă o pensulă chinezească extrem de fină pentru portretizarea personajelor şi descrierea situaţiilor.“ (Alex. ŞTEFĂNESCU)
Mulţi oameni din vremea noastră adorm la fel, adică au un moment de neatenţie în biografia lor, şi se trezesc transformaţi iremediabil în indivizi prozaici. Clara însă îşi aminteşte la un moment dat, ca pe o frântură de melodie, trăirea din adolescenţă şi face imposibilul pentru a redeveni ea însăşi.
Romanul este admirabil scris (cum nu prea se mai scrie azi). Autoarea foloseşte parcă o pensulă chinezească extrem de fină pentru portretizarea personajelor şi descrierea situaţiilor.“ (Alex. ŞTEFĂNESCU)