Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blândă visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, "epidermic" aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Iar acesta este prins uneori chiar în jocurile aberante ale partenerilor, jocuri cărora le cad prizonieri până la capăt aşa cum se întâmplă în Falsul autostop.
Tânăra plăcută va deveni o simplă stoperiţă uşuratică, iar iubitul ei, atent şi tandru se va identifica cu totul cu şoferul indiferent care ia o stoperiţă de pe marginea drumului. Unde se opreşte jocul pentru a lăsa locul realităţii, cât din joc este real, cât din realitate se pierde, rămâne să descoperiţi.
Tânăra plăcută va deveni o simplă stoperiţă uşuratică, iar iubitul ei, atent şi tandru se va identifica cu totul cu şoferul indiferent care ia o stoperiţă de pe marginea drumului. Unde se opreşte jocul pentru a lăsa locul realităţii, cât din joc este real, cât din realitate se pierde, rămâne să descoperiţi.