Femeile indigene si cosmoviziunea decoloniala

Teologul Raymon Panikkar propusese, la inceputul anilor 1990 „hermeneutica diatopica”: un cadru necesar pentru „depasirea distantei dintre doua sau mai multe culturi care s-au dezvoltat independent una de alta”. Termenul conferea demnitate „damnatilor pamintului” dintr-o viziune anterioara, insa pastra implicita ierarhia intre culturi in contextul istoric al triumfului occidental, in urma caderii Cortinei de Fier. In 1995, in contextul miscarilor sociale ce propulsau America Latina intr-o directie istorica divergenta, teoreticianul argentinian Walter Mignolo a propus termenul de „hermeneutica pluritopica”: un cadru necesar pentru gesturi intelectuale de sine-statatoare intr-o paradigma a liberarii. Una dintre datoriile filosofiei in secolul al XXI-lea este eliberarea gindirii critice de eurocentrism si pozitionarea intr-o lume in care sperantele se leaga de insurectia gindirilor subjugate. In prelungirea dominatiei militare, economice si politice de lunga durata, eurocentrismul cultural continua sa proiectezeuniversalismul occidental ca o totalitate asupra tuturor spatiilor lumii si cimpurilor cunoasterii, impiedicind sistematic afirmarea diferentei si comparatia directa intre periferii ale modernitatii. In istoria culturala a tranzitiei postcomuniste, „România" s-a raportat epistemic in mod pozitiv doar la Europa si Occident, mai putin sau deloc la alte periferii din regiunea sa, America Latina, Africa, Asia ori Sudul Global.