Fiica reginei din Saba

„Când Jacki Lyden avea 12 ani, Dolores, mama ei, a apărut într-o după-amiază în dormitor, cu trupul înfăşurat în cearşafuri şi braţele acoperite de hieroglife desenate cu dermatograf. Sunt regina din Saba, a spus. Astfel încep două călătorii: cea a mamei scufundate în oceanul demenţei şi cea a fiicei, care o veghează îndeaproape. Lyden circumscrie nebunia mamei sale şi propria-i reacţie în cele mai fine detalii... Scriitura vie, originală, lirică e strălucită în pasajele de neuitat în care Lyden se apleacă asupra comportamentului mamei sale, atât de îndrăzneţ şi de fantast uneori, încât devine aproape ilar. Există şi alte lucruri care-ţi dau fiori: evocarea pierderii tatălui, a abuzului psihologic (mama s-a recăsătorit cu un doctor bogat din localitate, un bărbat rece, sălbatic de autoritar, a cărui dominaţie despotică asupra familiei este înfăţişată cu o forţă remarcabilă), a neajutorării... Lyden transmite una dintre cele mai dificile lecţii ale vârstei adulte: aceea că se poate să-ţi iubeşti părintele nu numai în ciuda cusururilor sale, ci şi din cauza lor.“ (Caroline Knapp, The New York Times Book Review)