Orice actiune a adultilor care are un impact asupra copilului nu este lipsita de o rezonanta psihica in individualitatea sa. Aceasta persista in timp si conditioneaza alte manifestari observabile la copil. Orice actiune educationala izvoraste dintr-un concept pedagogic al adultului sau din ideea, ca influenta pe care o exercita asupra copilului este pozitiva si duce neaparat la efectul scontat.
Erorile comise de adulti in procesul educational sunt urmare a unor principii ce nu corespund unor rigori impuse de acest proces: de la idei gresite, prejudecati ori o mentalitate invechita, pana la un modernism prost inteles.
Greselile „educationale” ale adultilor pot fi lesne observate in evolutia ulterioara a copilului: de la situatii de esec scolar si social, conflicte cu cei din jur, insatisfactii pe diverse planuri, multiple dificultati de adaptare sociala la un mediu schimbator, la sentimente de singuratate, timiditate etc, pana la depresii, nevroze si alte tulburari psihice grave.
O modalitate eficienta de prevenire a acestor efecte nedorite este o informare corecta si la timp a parintilor, extinsa atat asupra aspectelor importante referitoare la dezvoltarea normala a copilului, cat si asupra atitudinilor corespunzatoare care sunt cultivate acestuia. In mod evident, parintii au nevoie de cunostinte si competente cu privire la particularitatile de varsta ale copilului, lumea lui interioara, asteptarile, continutul, caracterul influentelor si actiunilor intreprinse cu succes. (Zinaida Soroceanu)