Gog (1934) este considerat una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Papini, cititorul regăsind aici cu plăcere ironia muşcătoare din Un om sfârşit, dublată de un umor cuceritor. Atribuindu-şi rolul de simplu traducător şi editor al acestor însemnări uluitoare ce îi sunt încredinţate întâmplător şi pe care hotărăşte să le publice cu titlul de lecţie morală la adresa societăţii moderne, Papini introduce în scenă un personaj cu o înfăţişare stranie şi un nume cu rezonanţe biblice cutremurătoare.
În capitole concise şi încărcate de umor, Papini face să defileze prin faţa ochilor noştri o galerie impresionantă de personaje, de la personalităţi ilustre din domeniul literaturii, ştiinţei şi politicii la şarlatani mărunţi şi groteşti strânşi în jurul lui Gog în speranţa unui câştig. Sarcastic şi seducător, Gog are întregul farmec al unei cărţi care ne incită inteligenţa şi căreia îi place s-o sfideze.
În capitole concise şi încărcate de umor, Papini face să defileze prin faţa ochilor noştri o galerie impresionantă de personaje, de la personalităţi ilustre din domeniul literaturii, ştiinţei şi politicii la şarlatani mărunţi şi groteşti strânşi în jurul lui Gog în speranţa unui câştig. Sarcastic şi seducător, Gog are întregul farmec al unei cărţi care ne incită inteligenţa şi căreia îi place s-o sfideze.