Descris de Margaret Thatcher drept „omul care pictează acele imagini îngrozitoare", Francis Bacon a ajuns în anii '80, prin imaginile în care exploatează „brutalitatea realităţii", cel mai scump pictor în viaţă. Interesul lui Bacon faţă de natura umană şi socială seamănă mai degrabă cu cel al unui entomolog pasionat de insectele pe care le aşază cu atenţie clinică într-un insectar. „Încerc să creez imagini cât mai fidele ale sistemului meu nervos. Nici măcar nu ştiu ce înseamnă jumătate din ele... Dintotdeauna m-a interesat mai degrabă ceea ce numim «comportament» şi «viaţă» decât ceea ce numim «artă»", spunea autorul celebrelor Tripticuri.
Volumul de interviuri acordate criticului de artă britanic David Sylvester nu revizitează doar „laboratorul" creativ şi teoretic al lui Francis Bacon, din care aflăm cum suprarealismul este mai aproape de realitate decât însuşi realismul sau cum arta abstractă ar fi o simplă chestiune de modă, ci şi o biografie în faţa căreia ficţiunea nu are nici un cuvânt.
Copilăria petrecută în umbra unui tată opresiv, slujbe minore înlocuite de aventuri opulente şi asumarea unei identităţi sexuale considerate, la acea vreme, ilegale, sunt doar câteva dintre episoadele pe care Bacon le reconstruieşte în aceste interviuri. Esenţial pentru înţelegerea unuia dintre cele mai prolifice mecanisme creatoare, volumul îşi conduce cititorii în labirinturile unei minţi pentru care artistul trebuie, în primul rând, „să rezolve problema artei", pentru a scăpa de „păcatul" divertismentului exclusivist.
Francis Bacon (1909-1992), artistul de origine irlandeză care vedea în crucifixele ce-i împânzesc opera „o armătură pe care poţi agăţa tot felul de sentimente şi senzaţii", este considerat cel mai valoros pictor britanic al secolului XX. Revoluţionar prin tehnicile sale deconstructiviste şi prin exploatarea unor zone întunecate a imaginarului, Bacon a fost influenţat de Grünewald, Vélazquez, Picasso şi de suprarealişti. Picturile în triptic i-au devenit „marcă înregistrată", lucrarea Tryptich, 1976 stabilind în 2008 recordul pentru cel mai mare preţ plătit într-o licitaţie de artă postbelică: 86,28 milioane de dolari, în schimbul cărora pictura a intrat în colecţia miliardarului rus Roman Abramovici.
Volumul de interviuri acordate criticului de artă britanic David Sylvester nu revizitează doar „laboratorul" creativ şi teoretic al lui Francis Bacon, din care aflăm cum suprarealismul este mai aproape de realitate decât însuşi realismul sau cum arta abstractă ar fi o simplă chestiune de modă, ci şi o biografie în faţa căreia ficţiunea nu are nici un cuvânt.
Copilăria petrecută în umbra unui tată opresiv, slujbe minore înlocuite de aventuri opulente şi asumarea unei identităţi sexuale considerate, la acea vreme, ilegale, sunt doar câteva dintre episoadele pe care Bacon le reconstruieşte în aceste interviuri. Esenţial pentru înţelegerea unuia dintre cele mai prolifice mecanisme creatoare, volumul îşi conduce cititorii în labirinturile unei minţi pentru care artistul trebuie, în primul rând, „să rezolve problema artei", pentru a scăpa de „păcatul" divertismentului exclusivist.
Francis Bacon (1909-1992), artistul de origine irlandeză care vedea în crucifixele ce-i împânzesc opera „o armătură pe care poţi agăţa tot felul de sentimente şi senzaţii", este considerat cel mai valoros pictor britanic al secolului XX. Revoluţionar prin tehnicile sale deconstructiviste şi prin exploatarea unor zone întunecate a imaginarului, Bacon a fost influenţat de Grünewald, Vélazquez, Picasso şi de suprarealişti. Picturile în triptic i-au devenit „marcă înregistrată", lucrarea Tryptich, 1976 stabilind în 2008 recordul pentru cel mai mare preţ plătit într-o licitaţie de artă postbelică: 86,28 milioane de dolari, în schimbul cărora pictura a intrat în colecţia miliardarului rus Roman Abramovici.