Cei obișnuiți cu impresionismul cenușiu și sentimental al pieselor sale muzicale (…) au putut fi surprinși de stilul epurat și precis al povestirilor din Întoarcerea în mare. La fel și în cazul galeriei de antieroi (un lucrător la abator, un bodyguard, o stripteuză, un copil nevrednic…), cu trăsături umane rând pe rând patetice, crude, ciudate și tandre, destul de îndepărtate de imaginea sa mediatică de vagabond existențial. (Stéphane Davet, Le Monde)
* * *
Tonalitatea, pe măsura universului său muzical, mai degrabă melancolică, ba chiar cenușie, se pliază pe teme grave precum singurătatea, criza în cuplu, maltratarea animalelor, bătrânețea și moartea. Personajele sale sunt deseori distorsionate și strivite de viață, dar, în același timp, atrăgătoare prin absența răutății, prin emoționanta sinceritate și încercările lor de răscumpărare a greșelilor. Este cazul „ultimului dintre tați”, poate cel mai frumos personaj din acest volum de nuvele… (Bernard Lehut, RTL)