Debutând ca o cronică de familie, romanul Ispăşire este, de fapt, o meditaţie despre locul scriitorului în lume şi despre modul în care acesta poate afecta vieţile altora prin felul în care înţelege să caute „adevărul”. Adolescentă fiind, protagonista cărţii, Briony Tallis, îşi dă seama că vrea să abandoneze lumea himerelor pentru a scrie despre oamenii din jur şi despre viaţa reală, dar simţul său exagerat al ordinii şi justiţiei o împinge spre un act social greşit, de pe urma căruia vor avea de suferit cei dragi ei.
La bătrâneţe, ajunsă o scriitoare de succes, Briony va medita la consecinţele faptei sale, pentru a cărei ispăşire şi-a dedicat întreaga viaţă. Dar Ispăşire este, totodată, şi un excelent roman istoric, McEwan reuşind să creeze pagini antologice despre dezastrul de la Dunkerque şi rezistenţa eroică a londonezilor în timpul Blitzkrieg-ului din 1940.
La bătrâneţe, ajunsă o scriitoare de succes, Briony va medita la consecinţele faptei sale, pentru a cărei ispăşire şi-a dedicat întreaga viaţă. Dar Ispăşire este, totodată, şi un excelent roman istoric, McEwan reuşind să creeze pagini antologice despre dezastrul de la Dunkerque şi rezistenţa eroică a londonezilor în timpul Blitzkrieg-ului din 1940.