A gândi, a şti că mama e moartă pentru totdeauna, complet („complet” care nu poate fi gândit decât prin violenţă şi fără ca să poţi suporta timp îndelungat acest gând), înseamnă a gândi, literă cu literă (literalmente şi simultan), că şi eu voi muri pentru totdeauna şi complet.
Există, aşadar, în doliu (doliul de acest fel, al meu) o îmblânzire radicală şi nouă a morţii; căci, înainte, nu era decât o cunoaştere împrumutată (stangace, venită de la alţii, din filosofie etc.), iar acum este cunoaşterea mea. Nu-mi poate face deloc mai mult rău decât doliul meu. Roland Barthes - 1 mai 1978