Premiul Pulitzer 1995
Jurnal în piatră a fost desemnat cartea anului 1995 de revista Lire, a fost distins cu Pulitzer Prize şi Governor General's Award şi a fost nominalizat la National Book Critics Circle Award şi Man Booker Prize.
În 1905, în Manitoba, se naşte Daisy Goodwill, iar la începutul anilor '90 îşi găseşte sfârşitul înconjurată de familie. Ce se întâmplă în acest răstimp? Străbatem anii, şi uneori oceanele, şi urmărim cu sufletul la gură filmul unei existenţe trăite sub auspiciile dragostei şi durerii, catastrofelor şi fericirii, dezamăgirilor şi bucuriei. Dornică să experimenteze tot ceea ce viaţa are să-i ofere, insaţiabila Daisy îşi asumă rând pe rând felurite roluri -- iubită, soţie, mamă, amantă --, încercând, până în ultima clipă, să-şi vindece spaima că ar putea să dispară din propria-i poveste. Astfel, din faptele mărunte ale vieţii ei, văzute prin lentila măritoare a istoriei, se naşte o aventură extraordinară, misterioasă şi pasionantă.
Daisy Goodwill se naşte în Canada, în 1905, sub o stea fără noroc: mama îi moare aducând-o pe lume, fără să-şi fi dat seama măcar că e însărcinată. Tatăl o lasă în grija unei famillii prietene şi pleacă în Lumea Nouă hotărât să facă avere. Însă tânăra va învăţa să iubească viaţa, se va căsători de două ori, va creşte trei copii, se va emancipa în anii când femeile se hotărăsc să-şi ia destinul în mâini, va avea puterea să iubească şi să se împace cu pierderea iubirii, va reuşi să se smulgă din depresia pe care o naşte în sufletul oricărei femei trecerea nemiloasă a timpului şi va cutreiera prin lume înainte ca bătrâneţea să-i apese umerii. "Poate v-ar plăcea să credeţi că lui Daisy Goodwill nu i-a mai rămas nici un pic de veselie, dar nu e adevărat, pentru că ea trăieşte şi în afara poveştii ei, nu numai înăuntru. Anotimpurile vin şi trec: golf, tenis, prietenele ei, gradina -- toate astea şi dragostea aceea neajutorată, tainică, pe care o are pentru corpul său. Are ceva emoţionant, de fapt, felul în care a învăţat să anunţe durerea şi să o îndepărteze -- totul dintr-o singură suflare, reuşind astfel să dispară, am putea spune, din propria ei viaţă. Are un talent aparte pentru anularea de sine." Însă Daisy nu dispare. E prezentă până la ultima filă a poveştii sale pe care o umple cu bucuria de a fi trăit o aventură irepetabilă: aceea de a fi fost ea însăşi.
Jurnal în piatră a fost desemnat cartea anului 1995 de revista Lire, a fost distins cu Pulitzer Prize şi Governor General's Award şi a fost nominalizat la National Book Critics Circle Award şi Man Booker Prize.
În 1905, în Manitoba, se naşte Daisy Goodwill, iar la începutul anilor '90 îşi găseşte sfârşitul înconjurată de familie. Ce se întâmplă în acest răstimp? Străbatem anii, şi uneori oceanele, şi urmărim cu sufletul la gură filmul unei existenţe trăite sub auspiciile dragostei şi durerii, catastrofelor şi fericirii, dezamăgirilor şi bucuriei. Dornică să experimenteze tot ceea ce viaţa are să-i ofere, insaţiabila Daisy îşi asumă rând pe rând felurite roluri -- iubită, soţie, mamă, amantă --, încercând, până în ultima clipă, să-şi vindece spaima că ar putea să dispară din propria-i poveste. Astfel, din faptele mărunte ale vieţii ei, văzute prin lentila măritoare a istoriei, se naşte o aventură extraordinară, misterioasă şi pasionantă.
Daisy Goodwill se naşte în Canada, în 1905, sub o stea fără noroc: mama îi moare aducând-o pe lume, fără să-şi fi dat seama măcar că e însărcinată. Tatăl o lasă în grija unei famillii prietene şi pleacă în Lumea Nouă hotărât să facă avere. Însă tânăra va învăţa să iubească viaţa, se va căsători de două ori, va creşte trei copii, se va emancipa în anii când femeile se hotărăsc să-şi ia destinul în mâini, va avea puterea să iubească şi să se împace cu pierderea iubirii, va reuşi să se smulgă din depresia pe care o naşte în sufletul oricărei femei trecerea nemiloasă a timpului şi va cutreiera prin lume înainte ca bătrâneţea să-i apese umerii. "Poate v-ar plăcea să credeţi că lui Daisy Goodwill nu i-a mai rămas nici un pic de veselie, dar nu e adevărat, pentru că ea trăieşte şi în afara poveştii ei, nu numai înăuntru. Anotimpurile vin şi trec: golf, tenis, prietenele ei, gradina -- toate astea şi dragostea aceea neajutorată, tainică, pe care o are pentru corpul său. Are ceva emoţionant, de fapt, felul în care a învăţat să anunţe durerea şi să o îndepărteze -- totul dintr-o singură suflare, reuşind astfel să dispară, am putea spune, din propria ei viaţă. Are un talent aparte pentru anularea de sine." Însă Daisy nu dispare. E prezentă până la ultima filă a poveştii sale pe care o umple cu bucuria de a fi trăit o aventură irepetabilă: aceea de a fi fost ea însăşi.