Admirat de Tolstoi, Cehov și Thomas Mann, Nikolai Leskov se numără printre clasicii ruși din secolul al XIX-lea. Walter Benjamin l-a definit ca povestitorul.
Lady Macbeth din Mțensk, una dintre primele sale povestiri și cea mai cunoscută, a fost publicată în 1865 în revista Epoha, condusă de F.M. Dostoievski, care avea o mare prețuire pentru autor. Transformată într-o operă de Dmitri Șostakovici în 1934, a cunoscut trei versiuni cinematografice, cea dintâi fiind regizată de Andrzej Wajda în 1962. Luate laolaltă, narațiunile care o însoțesc în volumul de față, de la istorii grotești până la povestiri pline de tâlc, alcătuiesc portretul aceluiași personaj: omul rus al secolului al XIX-lea, cu „apetitul lui pentru cădere și înălțare“, cu micile lui vanități și meschinării, cu gesturi grandioase și veleități niciodată împlinite. Despre Nikolai Leskov s-a spus deseori că este „cel mai rus dintre scriitorii ruși“. Povestirile lui sunt clocotitoare, pline de ironie, dar lăsând să se întrevadă un substrat mult mai profund.
Pe copertă: Boris Kustodiev, Tânără la fereastră
NIKOLAI SEMIONOVICI LESKOV (1831–1895) s-a născut în satul Gorohovo din gubernia Oriol. Tatăl său era judecător de instrucție, iar mama sa provenea dintr-o familie de nobili scăpătați. După terminarea Gimnaziului Gubernial Oriol, în urma pierderii tatălui și a unui incendiu care a distrus proprietatea familiei, în 1847 a intrat ca slujbaș la Curtea Penală din Oriol. Trecând apoi la direcția financiară din Kiev, a audiat în timpul său liber cursuri la universitate, a studiat limba polonă și a frecventat cercuri filozofico-religioase, interesat fiind în mod special de discuțiile cu pelerini, sectanți, disidenți religioși. În 1857 a intrat în serviciul lui M. Scott, soțul englez al unei mătuși, iar activitatea la compania Scott & Wilkens i-a adus o largă experiență în multe domenii. Anul 1861 îl găsește la Sankt-Petersburg, unde colaborează la diferite ziare și reviste, precum Otecestvennîie zapiski, Russkaia reci și Severnaia pcela. Cariera literară și-a început-o în 1862, odată cu publicarea nuvelei Pogasșee delo (O afacere stinsă), mai târziu apărută și sub titlul Zasuha (Seceta), semnată cu pseudonimul Strebnițki, pe care și l-a păstrat, pentru unele scrieri, până în 1869. Au urmat, în 1863, nuvele ca Jitie odnoi babî (Viața unei femei) și Ovțebîk (Boul moscat), iar în 1864 romanul Nekuda (N-ai încotro) și mai cunoscuta povestire Lady Macbeth din Mțensk (Lady Macbeth mțenskogo uezda), după care Șostakovici a creat mai târziu opera cu același titlu). Printre scrierile sale mai importante se numără Voitelnița (Războinica, 1866), Soboriane (Clericii, 1872), Pelerinul vrăjit (Ocearovannîi strannik, 1873; Humanitas Fiction, 2019), Certogon (Izgonitorul diavolului, 1878), Levșa (Stângaciul, 1881). Nikolai Leskov s-a bucurat de prețuirea unor confrați ca Tolstoi, Cehov sau Gorki. Deși mai puțin cunoscut în afara Rusiei, este considerat unul dintre marii autori ruși ai secolului al XIX-lea.