Orice încercare de păstrare a personalităţii într-o lume dementă este repede considerată ea însăşi demenţială, conferind universului schulzian un caracter grotesc, cu o structură parabolică, proprie spiritelor mistificatoare. Metamorfozarea tatălui din prozele lui Schulz nu este o abrutizare a umanului, ca în Metamorfoza lui Kafka, scriitor cu care a fost comparat adesea, ci adoptarea altor forme de manifestare a materiei, eliberată de presiunea societăţii inumane.
În 1937 apare Sanatoriul timpului, al doilea şi ultimul volum de povestiri al său, în care timpul, cu capacitatea sa de a crea existenţe paralele, devine condiţia esenţială a reuşitei unei evadări din realitate.
În 1937 apare Sanatoriul timpului, al doilea şi ultimul volum de povestiri al său, în care timpul, cu capacitatea sa de a crea existenţe paralele, devine condiţia esenţială a reuşitei unei evadări din realitate.