Matanii

Chiar daca, in mare, in creatia autoarei ramane dominanta starea individual-intima, deschiderile si revelatiile poetice sunt orientate spre profunzimile sufletesti, concomitent Ahmatova iesind temerar din sfera cotidianului si personajului, implicandu-se in universalitate. Astfel ca pana si atitudinile programatice, „de exterior”, au pe fundal poezia de dragoste. Insa ceea ce face ca cercul sa nu se inchida, totusi, sa nu se instaureze monotonia in discursul liric, de multe ori ca de litanie, sunt nuantele, intensitatile intonationale, conflictele emotionale, sugestiile lasate, parca, in suspans, care ii solicita cititorului sa participe, sa duca la un final sau altul gandul, sentimntul autoarei. (Leo Butnaru)