Roman ecranizat in 1981 in regia lui David Gladwell, cu Julie Christie, Christopher Guard si Leonie Mellinger in rolurile principale.
Memoriile unei supravietuitoare este o distopie cu tenta stiintifico‑fantastica. Cindva in viitor, viata urbana s‑a destramat, comunicatiile s‑au prabusit, iar rezervele de hrana se micsoreaza rapid, in timp ce hoarde de oameni migreaza spre zonele rurale si bande de tineri cutreiera strazile. Totul este povestit din perspectiva unei femei intre doua virste, care primeste pe neasteptate, intr‑o dimineata, vizita unui strain insotit de o adolescenta pe care, fara nici o explicatie, i‑o lasa in grija. Din acel moment, viata naratoarei va oscila intre realitatea lumii care se naruie si o realitate personala, tainica.
„Cu Memoriile unei supravietuitoare, Doris Lessing ia distanta nu numai fata de realitatea inconjuratoare, ci si fata de mai vechile ei reprezentari ale acesteia. Eroinele pline de ardoare din romanele sale anterioare sint inlocuite de o naratoare care asista, anonima si impasibila, la prabusirea unei lumi. De la fereastra apartamentului in care locuieste, ea inregistreaza cu detasarea unei camere de luat vederi peisajul apocaliptic pe care il are in fata, iar cuvintele pe care le foloseste pentru a-si descrie experienta sint de o precizie aproape clinica. ” (The New York Times)
Memoriile unei supravietuitoare este o distopie cu tenta stiintifico‑fantastica. Cindva in viitor, viata urbana s‑a destramat, comunicatiile s‑au prabusit, iar rezervele de hrana se micsoreaza rapid, in timp ce hoarde de oameni migreaza spre zonele rurale si bande de tineri cutreiera strazile. Totul este povestit din perspectiva unei femei intre doua virste, care primeste pe neasteptate, intr‑o dimineata, vizita unui strain insotit de o adolescenta pe care, fara nici o explicatie, i‑o lasa in grija. Din acel moment, viata naratoarei va oscila intre realitatea lumii care se naruie si o realitate personala, tainica.
„Cu Memoriile unei supravietuitoare, Doris Lessing ia distanta nu numai fata de realitatea inconjuratoare, ci si fata de mai vechile ei reprezentari ale acesteia. Eroinele pline de ardoare din romanele sale anterioare sint inlocuite de o naratoare care asista, anonima si impasibila, la prabusirea unei lumi. De la fereastra apartamentului in care locuieste, ea inregistreaza cu detasarea unei camere de luat vederi peisajul apocaliptic pe care il are in fata, iar cuvintele pe care le foloseste pentru a-si descrie experienta sint de o precizie aproape clinica. ” (The New York Times)