Incredibile, dar foarte convingătoare prin inventivitatea şi prin consistenta lor, deci adevărate, cele Alte nouă povestiri ale lui Florin Manolescu îşi răsfaţă cititorii, invitându-i să se ia în serios şi oferindu-le în schimb tot ceea ce aceştia şi-ar putea dori într-o zi de sărbătoare: personaje cu miez, numeroase conflicte când grave, când hazlii, intrigă cu firele bine întinse şi cu răsturnări caleidoscopice de timp sau de situaţie la Berlin, Paris, Viena, Roma şi, bineînţeles, Bucureşti, dialoguri incisive, ironie duioasă, humor adolescentin şi, din când în când, un val de melancolie feminină, reverberată muzical. Dacă ar fi fost prozator şi dacă ar fi trăit în România anilor 2000, sucitul cavaler de La Mancha, mentalistul tuturor mentaliştilor, n-ar fi scris altfel.
„Transpare în ceea ce scrie Florin Manolescu o încredere, greu de regăsit acum printre profesioniştii literaturii, în forţă incantatorie a textului, în puterea lui de a izbăvi dacă nu lumea, cel puţin pe autorul lui. […] În joaca lor de-a realismul magic românesc, prozele scurte ale lui Florin Manolescu sunt o lectură cel puţin încântătoare.” (Iulia Popovici)
„Un soi de tales of unexpected scrise absolut din plăcere, fără cea mai mică urmă din tradiţionalele obsesii ale literatului nostru.” (Dan C. Mihăilescu)
„Transpare în ceea ce scrie Florin Manolescu o încredere, greu de regăsit acum printre profesioniştii literaturii, în forţă incantatorie a textului, în puterea lui de a izbăvi dacă nu lumea, cel puţin pe autorul lui. […] În joaca lor de-a realismul magic românesc, prozele scurte ale lui Florin Manolescu sunt o lectură cel puţin încântătoare.” (Iulia Popovici)
„Un soi de tales of unexpected scrise absolut din plăcere, fără cea mai mică urmă din tradiţionalele obsesii ale literatului nostru.” (Dan C. Mihăilescu)