„În noiembrie 2005, îmi exprimam vag speranţa că justiţia se va interesa cu seriozitate de stabilirea responsabilităţilor pentru traumatismul provocat societăţii româneşti de mineriada din 1990. Se redeschisese dosarul şi erau deja puse sub învinuire 34 de persoane, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu. Astăzi ştim că au fost nişte speranţe
deşarte.
Singurul lucru pozitiv a fost obţinerea dosarelor instrumentate de justiţie de către Asociaţia 21 Decembrie prin perseverenţa preşedintelui ei, Teodor Mărieş.
Studierea lor de către cercetători ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc va aduce fără îndoială multe completări lămuritoare la interogaţiile pe care noi nu puteam decât să le schiţăm în 1990, pe baza documentelor şi a mărturiilor pe care le-am avut la dispoziţie.
În aşteptarea noilor cercetări, a unui ipotetic verdict al justiţiei şi al celui ineluctabil al istoriei, cartea de faţă încă poate contribui la o salutară aducere aminte.“ (Mihnea BEINDEI)
deşarte.
Singurul lucru pozitiv a fost obţinerea dosarelor instrumentate de justiţie de către Asociaţia 21 Decembrie prin perseverenţa preşedintelui ei, Teodor Mărieş.
Studierea lor de către cercetători ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc va aduce fără îndoială multe completări lămuritoare la interogaţiile pe care noi nu puteam decât să le schiţăm în 1990, pe baza documentelor şi a mărturiilor pe care le-am avut la dispoziţie.
În aşteptarea noilor cercetări, a unui ipotetic verdict al justiţiei şi al celui ineluctabil al istoriei, cartea de faţă încă poate contribui la o salutară aducere aminte.“ (Mihnea BEINDEI)