Maarten Klein, un olandez trecut de şaptezeci de ani, emigrat după al Doilea Război Mondial în America împreună cu soţia sa, trăieşte în lumea sigură a rutinei zilnice.
Primele "năluciri" – semne ale îndepărtării de sine – îl iau prin surprindere: Maarten are senzaţia că se pierde, nu mai deosebeşte prezentul de trecut, îşi confunda soţia cu propria mamă, iar cuvintele nu-l mai ascultă.
Romanul Năluciri e mai mult decât o descriere minuţioasă a lumii văzute prin ochii unui bolnav de Alzheimer: e o poveste de dragoste ce-şi refuza cu obstinaţie ultima clipă.
Primele "năluciri" – semne ale îndepărtării de sine – îl iau prin surprindere: Maarten are senzaţia că se pierde, nu mai deosebeşte prezentul de trecut, îşi confunda soţia cu propria mamă, iar cuvintele nu-l mai ascultă.
Romanul Năluciri e mai mult decât o descriere minuţioasă a lumii văzute prin ochii unui bolnav de Alzheimer: e o poveste de dragoste ce-şi refuza cu obstinaţie ultima clipă.