Imbinind elementele autobiografice cu o reflectie serioasa asupra pedagogiei actuale, disfunctionalitatilor sistemului educational, rolului familiei, teribilismului adolescentin, influentei televiziunii si publicitatii, Pennac reuseste sa demonstreze ca, in ciuda parerilor preconcepute, elevii de astazi sint la fel de dornici de a cunoaste si de a invata ca si cei de altadata.
Folosindu-se de experienta capatata de ambele parti ale baricadei, Pennac, el insusi un elev cu rezultate slabe, sustine cu tarie ca profesorii trebuie sa investeasca mai multa dragoste in munca lor pentru a trezi interesul acestor „cazuri irecuperabile”.