Premiul Nobel pentru Literatură 2017
Domnul Ryder, „cel mai bun pianist în viaţă”, soseşte într-un oraş european, în aparenţă străin pentru el, ca să dea un concert ale cărui împrejurări nu le cunoaşte. Dar, din prima clipă, totul i se pare ciudat de familiar, de la străzi şi clădiri la bărbaţii, femeile şi copiii care îl tratează ca pe un cunoscut, cerîndu-i favoruri, folosindu-se de celebritatea lui. Strania familiaritate atinge punctul maxim cînd îi întîlneşte pe Sophie, care pare să-i fi fost iubită, sau soţie, și pe fiul ei – în multe privinţe o replică a lui din vremea cînd era copil. Muzicianul îşi dă seama că a mai fost acolo şi îşi asumă cu mîndrie misiunea de salvator pe care i-o încredinţează locuitorii oraşului, încercînd să rezolve în intervalul scurt pînă la concert problemele cu care se confruntă aceştia: lipsa de comunicare, sterilitatea sufletească, înstrăinarea.
„În Nemîngîiaţii sînt două poveşti. Una este a lui Ryder, care şi-a petrecut copilăria alături de părinţii nefericiţi, aflaţi tot timpul în pragul divorţului, şi care crede că singura cale de a-i împăca este să le împlinească aşteptările: astfel va ajunge un pianist de primă mînă. Desigur, totul se întîmplă prea tîrziu, căci toate cele petrecute cu părinţii săi au fost cu mult timp în urmă. A doua este povestea lui Brodsky, bătrînul care încearcă disperat să repare o relaţie pe care a dat-o peste cap şi care are convingerea că, reuşind în cariera de dirijor, va recîştiga inima iubitei. Aceste două istorii se petrec într-o societate unde toţi văd răul ca pe o consecinţă a unor valori muzicale greşit alese.” (Kazuo Ishiguro)
„Romanul lui Ishiguro pare o călătorie prin viaţă: scopul ei nu e niciodată limpede, toate cîte se petrec sînt rodul inexplicabil al capriciului, destinaţia – întunecatul, pustiul necuprins al unor suflete înstrăinate.” (Publishers Weekly)