"Micul Hans este ilustrarea terapiei unui caz de "angoasă isterică" a unui băieţel de 5 ani, "excepţional de atractiv şi de inteligent", terapie care a avut un rezultat foarte bun, de vreme ce, după 14 ani de la terminarea ei, "tânărul Hans" s-a prezentat la Freud mărturisindu-i că nu-şi mai aminteşte nimic despre analiză sau tulburările sale din copilărie.
"Omul cu lupi" reflectă aceeaşi viaţă de două ori: în oglinda superficială a pacientului, pe de o parte, şi în oglinda cu ape tulburător de adânci a psihanalizei, mânuită chiar de Freud, pe de altă parte. Este uimitor să constaţi, prin acest dublu joc de oglinzi, cum evenimente din cea mai timpurie copilărie, de obicei neglijată, se dovedesc a fi de o importanţă decisivă pentru întregul destin al omului.
Ambele cazuri de nevroză la copil sunt fundamentate teoretic de concepţia freudiană conform căreia originea oricărei tulburări psihice a unui adult se află în evenimentele traumatice din copilărie, care au perturbat evolutia dezvoltării sale ulterioare.
"Omul cu lupi" reflectă aceeaşi viaţă de două ori: în oglinda superficială a pacientului, pe de o parte, şi în oglinda cu ape tulburător de adânci a psihanalizei, mânuită chiar de Freud, pe de altă parte. Este uimitor să constaţi, prin acest dublu joc de oglinzi, cum evenimente din cea mai timpurie copilărie, de obicei neglijată, se dovedesc a fi de o importanţă decisivă pentru întregul destin al omului.
Ambele cazuri de nevroză la copil sunt fundamentate teoretic de concepţia freudiană conform căreia originea oricărei tulburări psihice a unui adult se află în evenimentele traumatice din copilărie, care au perturbat evolutia dezvoltării sale ulterioare.