"Autorul acestei cărţi ştie că nu e o cale mai sigură de a-ţi atrage oprobii din toate direcţiile decât să scrii o carte despre legionari în cuprinsul căreia vrei să încerci, fără prejudecăţi şi fără poliţe secrete de plătit, să dai răspuns unei probleme căreia nimeni până acum nu i-a putut găsi o lămurire potrivită.
Problema cu pricina poate fi înfăţişată printr-o suită de trei întrebări:
1. Cum s-a putut ca atâţia oameni de o stofă intelectuală incontestabilă să intre, cu o dăruire prozelitică amintind de sectele religioase, în rândurile unei mişcări totalitare?
2. Cum s-a putut ca Eliade, Cioran, Noica, Gyr, Aron Cotrus, Horia Stamatu, Sextil Puşcariu, Ion Barbu, Traian Brăileanu, P.P. Panaitescu, Dragoş Protopopescu să scrie despre Corneliu Zelea-Codreanu nu doar pe un ton exaltat, descins parcă din ditirambii antici cuveniţi zeilor, dar, amănunt deconcertant, s-o facă fără ca cineva să-i fi silit vreodată?
3. În sfârşit, cum s-a putut ca atâţia inşi de o calitate umană remarcabilă, atâţia 'băieţi buni', să fi trecut de partea unei mişcări care, judecată cu ochii prezentului, a fost neîndoielnic o întruchipare a Răului? Acestor întrebări nu li s-a dat până astăzi un răspuns. În schimb, s-au rostit sentimente, s-au aruncat anateme, s-au compromis prestigii, s-au distrus vieţi omeneşti." (Sorin Lavric)
Problema cu pricina poate fi înfăţişată printr-o suită de trei întrebări:
1. Cum s-a putut ca atâţia oameni de o stofă intelectuală incontestabilă să intre, cu o dăruire prozelitică amintind de sectele religioase, în rândurile unei mişcări totalitare?
2. Cum s-a putut ca Eliade, Cioran, Noica, Gyr, Aron Cotrus, Horia Stamatu, Sextil Puşcariu, Ion Barbu, Traian Brăileanu, P.P. Panaitescu, Dragoş Protopopescu să scrie despre Corneliu Zelea-Codreanu nu doar pe un ton exaltat, descins parcă din ditirambii antici cuveniţi zeilor, dar, amănunt deconcertant, s-o facă fără ca cineva să-i fi silit vreodată?
3. În sfârşit, cum s-a putut ca atâţia inşi de o calitate umană remarcabilă, atâţia 'băieţi buni', să fi trecut de partea unei mişcări care, judecată cu ochii prezentului, a fost neîndoielnic o întruchipare a Răului? Acestor întrebări nu li s-a dat până astăzi un răspuns. În schimb, s-au rostit sentimente, s-au aruncat anateme, s-au compromis prestigii, s-au distrus vieţi omeneşti." (Sorin Lavric)