Oamenii eternitatii nu se tem niciodata are in centru trei prietene adolescente israeliene, Yael, Avisag si Lea, dintr-un sat prafuit de linga granita cu Libanul, care isi indeplinesc serviciul militar intr-o atmosfera ce penduleaza intre plictis si teroare. Lea pazeste un punct de frontiera spre Cisiordania, verificind permisele palestinienilor care patrund in Israel, si, ca sa-si alunge plictiseala, isi imagineaza povestile lor de viata. Avisag pazeste granita egipteana, avind in sarcina oprirea emigrantilor ilegali si a filmelor porno piratate, privind in fiecare zi cum refugiatii se izbesc cu disperare de sirma ghimpata, iar Yael face instructie de trageri si flirteaza cu baieti mai mici decit ea. Toate trei asteapta in praful granitei sa se intimple ceva, prinse mereu in clipa intensa de dinaintea izbucnirii unei nenorociri. Tonul romanului imbina umorul sardonic cu patosul, creind un stil cu totul personal, undeva intre sarcasmul lui Etgar Keret si talentul epic al lui David Grossman.
„Un roman care marcheaza nasterea unui scriitor stralucit.” (The Wall Street Journal)
„In acest roman al formarii, viata in armata naste metamorfoza fetei ce va deveni femeie. Povestea are cind aerul unui vis, cind al unui cosmar, iar aceasta nevoie de a alege tot timpul intre cele doua realitati onirice te face sa citesti mai departe.” (The Economist)
„Romanul lui Shani Boianjiu sterge raul facut memoriei, sentimentelor celor mai profunde, gindirii libere si dragostei. Intr-o vreme cind atit de multi autori contemporani americani au renuntat la proza faptului real si s-au intors catre fictiunile cu zombi sau fantome si catre thrillere, Shani Boianjiu imbratiseaza realitatea.” (The Washington Post)