Occidentali convertiti la Ortodoxie

În România, majoritatea textelor reunite în acest vo­lum au apărut iniţial, de-a lungul anilor, în re­vista sibiană Puncte car­dinale (de unde unele dintre ele au fost reluate şi în alte publi­caţii, cîteva cunoscînd, ulterior, şi alte ver­siuni româneşti) şi în revista bucureşteană Lumea Credinţei, aici fiind retipărite laolaltă cu minime ajustări de natură editorială. Fac excepţie textul semnat de fratele întru Hristos Ioan E. Weiss [1] (“Orto­doxia este respiraţia sufletului meu”), care a văzut pentru pri­ma oară lumina tiparului, în versiune româ­­­nească, în prima ediţie a acestei cărţi [2], precum şi textul lui Maxime Egger de­spre “Cazul Kallistos Ware” (cf. Addenda), preluat din volu­mul Împărăţia lăuntrică (Editura Christiana, Bucureşti, 1996), tradus de Maica Siluana Vlad. Tra­ducerea celorlalte texte anto­logate aici apar­ţine fie Părin­telui Gheorghe Calciu (Magdalene McCann, rela­ta­rea voit anonimă “Ortodoxia în Arizona”, textul din Addenda despre “Cazul Seraphim Rose” [3], ca şi cel inti­tulat “O religie străveche”), fie lui Codrin V. Smirnoff (Ma­xime Egger despre sine însuşi), fie sub­­­­sem­natului (textul de­spre Pla­cide Déseille [4]), fie autorilor diferitelor interviuri (menţionaţi la finalul fiecărui text) [5]. Precizările sau compli­ni­rile puse între paran­teze drepte aparţin fie tra­ducătorilor res­pec­­tivi, fie îngri­ji­torului ediţiei. Puţine­le note de subsol aparţin de regulă autorilor sau traducătorilor, doar cîteva fiind edito­ria­le (şi purtînd specificarea respectivă). Regimul ma­jus­cu­lelor şi “stilul” punctuaţiei n-au putut fi rigid unifi­cate, apărînd dife­renţe în funcţie de habi­­tu­dinile autori­lor/tra­du­că­to­rilor şi/sau de anumite accente con­­textuale.
Mărturiile directe n-au fost reţinute aici pe criterii de im­por­­tanţă sau de notorietate, ci au încercat să acopere ipo­staze diferite ale umanului (o actriţă mamă a doi co­pii, un fost muzi­cian declasat, un intelectual cu renume jurnalistic, un preot-mo­nah romano-catolic, un creştin orto­­dox de origine evreiască etc.). În Addenda am aşezat alte cîteva texte de egală relevanţă, dar care nu constituie mărturisiri directe, ci evocări uceniceşti sau jurnalistice. Printre ele se numără şi una arhierească (Î.P.S. Teofan Savu despre teologul ortodox francez Olivier Clément, la moartea acestuia).