Au fost retinute, in noua structura, studiile dedicate interpretarilor simbolului in teoria artei si in filozofia culturii. A rezultat astfel un volum de maxima coerenta, care, indiferent de operele de arta analizate sau de teoriile prezentate, spune acelasi lucru: la baza intregului comportament uman se afla o ambiguitate fundamentala a jocului dintre vazut si nevazut, material si spiritual, finit si infinit, pe care numai intelegerea simbolului o poate face transparenta.
Fie ca este vorba de binomul nietzschean al apolinicului si dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al constiintei descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriana despre opera de arta ca disputa intre lume si pamant, Gabriel Liiceanu realizeaza de fapt, dincolo de aceasta impresionanta parada de idei care a intemeiat modernitatea, "o fenomenologie a profunzimii intreprinse din perspectiva suprafetei".
Suntem fiinte ale absconsului si sublimului, dar avem nevoie - pentru propria noastra propulsie - de familiaritatea lipsita de frivolitate a tot ce e "jos" si ne cade sub simturi. Ambiguitatea noastra se bazeaza pe insasi ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despartim in permanenta de sensibil ramanand in acelasi timp prizonierii bogatiei a carei natura precara am denuntat-o.Scrise, dupa cum spune autorul, intr-o vreme in care "vointa de cultura" insemna mai mult decat o simpla preocupare culturala, paginile acestei carti nascute din dorinta disperata de a infrange istoria ni se infatiseaza astazi, dupa mai bine de doua decenii, in puritatea gandului lor, ca lipsite de varsta.
Fie ca este vorba de binomul nietzschean al apolinicului si dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al constiintei descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriana despre opera de arta ca disputa intre lume si pamant, Gabriel Liiceanu realizeaza de fapt, dincolo de aceasta impresionanta parada de idei care a intemeiat modernitatea, "o fenomenologie a profunzimii intreprinse din perspectiva suprafetei".
Suntem fiinte ale absconsului si sublimului, dar avem nevoie - pentru propria noastra propulsie - de familiaritatea lipsita de frivolitate a tot ce e "jos" si ne cade sub simturi. Ambiguitatea noastra se bazeaza pe insasi ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despartim in permanenta de sensibil ramanand in acelasi timp prizonierii bogatiei a carei natura precara am denuntat-o.Scrise, dupa cum spune autorul, intr-o vreme in care "vointa de cultura" insemna mai mult decat o simpla preocupare culturala, paginile acestei carti nascute din dorinta disperata de a infrange istoria ni se infatiseaza astazi, dupa mai bine de doua decenii, in puritatea gandului lor, ca lipsite de varsta.