Samuel Beckett, cistigator al Premiului Nobel pentru Literatura, este unul dintre cei mai profunzi, mai originali scriitori ai secolului XX. Felul in care proza lui exprima suferinta si izolarea constiintei umane a schimbat fata literaturii universale. Beckett vorbea despre proza scurta ca despre unul dintre momentele importante ale operei sale, un mediu extrem de intens in care si-a distilat ideile.
„Acum, ca negura anilor ’50 s-a risipit, iar etichete precum «ab-surd», «existentialist» si Dumnezeu mai stie ce au disparut de la sine, e din ce in ce mai limpede cit de mult este legata proza lui Beckett de cotidian, de lucrurile obisnuite. Realul straluceste, totul este imanenta, totul este acolo. In proza lui Beckett, momentul este rege.” (The Observer)
„Acum, ca negura anilor ’50 s-a risipit, iar etichete precum «ab-surd», «existentialist» si Dumnezeu mai stie ce au disparut de la sine, e din ce in ce mai limpede cit de mult este legata proza lui Beckett de cotidian, de lucrurile obisnuite. Realul straluceste, totul este imanenta, totul este acolo. In proza lui Beckett, momentul este rege.” (The Observer)