Al doilea volum din Sau-sau (1843) de Søren Kierkegaard, care apare pentru prima oară în forma sa integrală în limba română, în traducere după ediţia critică daneză, înfăţişează modul etic de raportare la viaţă, dincolo de care transpare însă şi cel religios.
Punctele de vedere exprimate în acest volum reprezintă replicile autorului pseudonim B (asesorul Wilhelm) la afirmaţiile privind modul de viaţă estetic ale autorului pseudonim A. În centru se află ideea de continuitate: atât continuitatea în iubire, cât şi cea faţă de propriul sine, eticul fiind determinat de importanţa alegerii.
Pentru omul etic, alegerea de sine nu poate fi un simplu gest intelectual şi cognitiv, ci trebuie să fie concretă, socială, interpersonală, raportată la soţie şi copii. Lumea finită, temporală este considerată cel mai mare dar al graţiei divine, extraordinar fiind omul care trăieşte într-un mod extraordinar viaţa obişnuită.
Textele cuprinse în acest volum, Valabilitatea estetică a căsătoriei, Echilibrul între estetic şi etic în formarea personalităţii şi Ultimatum (împreună cu Edificarea cuprinsă în gândul că faţă de Dumnezeu nu avem niciodată dreptate), reunesc cu strălucire speculaţia filozofică, profunzimea gândirii teologice, umorul şi fineţea psihologică. (Ana-Stanca Tabarasi)
Punctele de vedere exprimate în acest volum reprezintă replicile autorului pseudonim B (asesorul Wilhelm) la afirmaţiile privind modul de viaţă estetic ale autorului pseudonim A. În centru se află ideea de continuitate: atât continuitatea în iubire, cât şi cea faţă de propriul sine, eticul fiind determinat de importanţa alegerii.
Pentru omul etic, alegerea de sine nu poate fi un simplu gest intelectual şi cognitiv, ci trebuie să fie concretă, socială, interpersonală, raportată la soţie şi copii. Lumea finită, temporală este considerată cel mai mare dar al graţiei divine, extraordinar fiind omul care trăieşte într-un mod extraordinar viaţa obişnuită.
Textele cuprinse în acest volum, Valabilitatea estetică a căsătoriei, Echilibrul între estetic şi etic în formarea personalităţii şi Ultimatum (împreună cu Edificarea cuprinsă în gândul că faţă de Dumnezeu nu avem niciodată dreptate), reunesc cu strălucire speculaţia filozofică, profunzimea gândirii teologice, umorul şi fineţea psihologică. (Ana-Stanca Tabarasi)