Un roman inedit al lui Henry Miller, descoperit şi publicat pentru prima oară în Statele Unite, în 1983.
Romanul a fost scris între anii 1941–1942 la Los Angeles pentru un prieten librar aflat la ananghie. Miller i-a încredinţat treptat, pe măsură ce scria, manuscrisul amicului său, cu intenţia ca, din vânzările lui, acesta să-şi poată susţine financiar librăria.
Prin urmare, Milton Lubovitski a vândut textul pe sub mână câtorva celebrităţi de la Hollywood din vremea aceea. Mult timp nu s-a ştiut mai nimic despre el, fiind considerat oarecum secret datorită caracterului său pornografic.
Textul lui Miller a ieşit la lumină mai târziu, devenind un clasic al literaturii libertine. Opus Pistorum este, prin excelenţă, chintesenţa erotismului din lucrările lui Miller, cartea fiind un amestec de ficţiune şi autobiografie, înţesată cu scene care depăşesc graniţa obscenului şi care sfidează orice limită morală sau etică.
«…O carte care, din start, ridică o asemenea avalanşă de întrebări… trebuie să fie fascinantă. Sau fascinant de perversă. Sau perversă la modul fascinant, ceva ce te trimite cu gândul la un Marchiz de Sade eşuat într-un Paris babilonian al tuturor promiscuităţilor.» (Dan-Silviu Boerescu)
«Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund în mod ipocrit.» (Henry Miller)
Romanul a fost scris între anii 1941–1942 la Los Angeles pentru un prieten librar aflat la ananghie. Miller i-a încredinţat treptat, pe măsură ce scria, manuscrisul amicului său, cu intenţia ca, din vânzările lui, acesta să-şi poată susţine financiar librăria.
Prin urmare, Milton Lubovitski a vândut textul pe sub mână câtorva celebrităţi de la Hollywood din vremea aceea. Mult timp nu s-a ştiut mai nimic despre el, fiind considerat oarecum secret datorită caracterului său pornografic.
Textul lui Miller a ieşit la lumină mai târziu, devenind un clasic al literaturii libertine. Opus Pistorum este, prin excelenţă, chintesenţa erotismului din lucrările lui Miller, cartea fiind un amestec de ficţiune şi autobiografie, înţesată cu scene care depăşesc graniţa obscenului şi care sfidează orice limită morală sau etică.
«…O carte care, din start, ridică o asemenea avalanşă de întrebări… trebuie să fie fascinantă. Sau fascinant de perversă. Sau perversă la modul fascinant, ceva ce te trimite cu gândul la un Marchiz de Sade eşuat într-un Paris babilonian al tuturor promiscuităţilor.» (Dan-Silviu Boerescu)
«Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund în mod ipocrit.» (Henry Miller)