Studiul introductiv (diac. Ioan I. Ica jr) isi propune sa argumenteze ideea potrivit careia fascinatia irezistibila exercitata de Origen asupra modernilor tine nu atat de magia unui crestinism gnostic sau ezoteric, pasionat de teze teozofice heterodoxe si sincretiste, cat de o secreta corespondenta de paradigma intelectuala existenta intre epoca sa si epoca noastra, intre sfarsitul antichitatii si sfarsitul modernitatii. Origen este contemporanul nostru tocmai prin aceea ca este contemporanul epocii sale.
Pentru ucenicii sai directi, cum a fost sfantul Grigorie Taumaturgul, Origen „era un adevarat paradis, replica a marelui paradis al lui Dumnezeu”. Paradis al libertatii adevarate, al dialogului nesfarsit intre Revelatie si cultura, filozofia si teologia dascalului alexandrin fac din Origen atat poate cea mai actuala figura din toata patristica greaca — iesita din mantaua Alexandrinului asemenea romanului rus modern din Mantaua lui Gogol —, cat si un spirit crestin uimitor de contemporan.