Intre acestea s-au distins palatele construite la sfarsitul secolului al XIX-lea de arhitectii francezi veniti pe aceste meleaguri. Intr-o Capitala care abia mai pastra cateva vestigii ale trecutului (avem in vedere palatele voievodale supuse atator vicisitudini de-a lungul secolelor), imaginea unor resedinte de nivel european - decorate fastuos si in care s-au organizat receptii si baluri ce au ramas in amintirea contemporanilor - putea sa-i surprinda pe calatorii straini, pentru care aceasta zona reprezenta cel mult spiritul Orientului.
In aceasta prezentare s-a optat pentru recursul la documentele inedite de arhiva, la relatarile memorialistice atat de sugestive, la incursiuni genealogice, la amintiri de familie, toate cu scopul de a contura mai exact contextul si epoca in care s-au ridicat aceste mandre zidiri.
Albumul infatiseaza un mod de viata demult apus, in care interiorul acestor resedinte era profund sugestiv pentru gustul si rafinamentul comanditarilor, care au stiut nu numai sa creeze cladiri cu valoare de monument istoric, dar si sa se inconjoare de un mediu cultural din care nu lipseau tablourile sau sculpturile (in multe cazuri, adevarate colectii de pinacoteca), obiectele de arta decorativa (extrem de putine recuperate in muzeele din zilele noastre) ori bibliotecile fabuloase (majoritatea devastate si arse dupa 1948).